Un tânăr pornește cu bicicleta prin satele Republicii Moldova, în căutarea unui trecut uitat, adunând fotografii vechi din casele oamenilor, din rame prăfuite, cel mai adesea albastre. Dincolo de colecționarea unor imagini, filmul urmărește o încercare de salvare a memoriei colective, de la perioada țaristă până în primii ani de după război, când viața încă nu fusese complet sovietizată. Într-un efort personal pornit după despărțirea de Arhivele Naționale, protagonistul străbate fiecare raion cu speranța că într-o zi fiecare locuitor își va putea regăsi localitatea și povestea pe un viitor site. Documentarul devine astfel un portret sensibil al rezistenței prin fotografie și al legăturii intime dintre memorie, spațiu și identitate.